Un studiu internațional privind statutul traducătorilor autorizați este un instrument eficace de evaluare a situației actuale a traducătorilor din România. Mai jos puteți citi despre diverse modele de funcționare a profesiei de traducător și interpret în diferite părți ale lumii. Veți constata existența unor moduri diverse de autorizare (cu examen sau fără), organizate fie de o agenție guvernamentală specializată, fie de o altă instituție de stat (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiției), fie de o instanță judecătorească (Curte de Apel). În rare cazuri se cere absolvirea unor studii de drept dar, nu de puține ori, se cere o experiență în traduceri care variază între 2 și 7 ani de zile. Cele mai stabile sisteme de organizare par a fi cele nordice (cu agenții special constituite pentru reglementarea statutului traducătorilor), dar nu vă lăsați înșelați de sistemul aparent lax din alte țări europene (Franța, Marea Britanie, Spania, Germania). În acestea, transmiterea pe piață a semnalelor de profesionalism este preluată de asociații bine închegate, care reprezintă cu succes interesele membrilor săi. Din punct de vedere al specializării, belgienii cer studii juridice iar Ungaria pare să fie singura țară care asigură și o formare tehnică a traducătorilor autorizați. Dacă depășim granițele Europei, australienii au unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de autorizare, multilingvismul fiind la el acasă.

ELVEȚIA

În Elveția, procedura de certificare a traducătorilor este reglementată de fiecare canton. De exemplu, printre condițiile legale cerute de Cancelaria cantonului Geneva putem aminti:

  • deținerea unei diplome universitare de masterat sau de licență eliberată de un organism de stat;
  • dovada de exercitare a meseriei de traducător, în principal în domeniul juridic, ca activitate profesională principală timp de 3 ani, inclusiv în cei 5 ani care preced cererii de depunere a jurământului;
  • dovada de exercitare a meseriei de traducător, în alte domenii decât cel juridic, ca activitate profesională principală timp de 5 ani, inclusiv în cei 7 ani care preced cererii de depunere a jurământului.

După examinarea dosarului și aprobarea acestuia, candidatul este supus unui examen de specialitate, care de obicei este organizat în toamna fiecărui an.

(sursa: https://www.ge.ch/devenir-traducteur-jure/)

 

AUSTRIA

În Austria, competența de numire a traducătorilor judiciari aparține instanțelor regionale, pentru traducerile în combinații de limbi care includ doar limba germană și care au depus un jurământ în fața instanței după ce au trecut un examen oficial. Pentru a fi admiși la examen, candidații trebuie să facă dovada unei experiențe profesionale de cel puțin 5 ani în calitate de traducător sau interpret sau a unei experiențe profesionale de cel puțin 2 ani în cazul în care au absolvit studii de traducere în cadrul unei universități. Deși în general sunt numiți Gerichtsdolmetscher, denumirea corectă a statutului lor este allgemein beeideten und gerichtlich zertifizierten Dolmetscher.

Traducătorii judiciari nu au nevoie de o altă legalizare (cum ar fi cea notarială) a semnăturii lor pe traduceri, aceștia putând solicita în instanță și adăugarea unei apostile. De obicei, majoritatea autorităților publice din Austria acceptă traducerile de documente ca fiind echivalente din punct de vedere juridic numai atunci când sunt sigilate și semnate de un traducător judiciar pentru limba respectivă. Autorizația expiră în lipsa participării la cursuri de formare profesională periodice.

(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Certified_translation)

MAREA BRITANIE

În Regatul Unit nu este reglementat un sistem de autorizare a traducătorilor. În practică, documentele juridice (citații, declarații) sunt însoțite de o certificare care atestă calificările traducătorului, dar acest lucru nu este obligatoriu. Institutul de Traducere și Interpretare (ITI  - Institute of Translation and Interpreting) califică unii membri ca interpreți pentru poliție și instanțe, dar acest lucru nu conferă și un statut oficial în fața acestor instituții. Institutul Autorizat pentru Lingviști (CIOL - Chartered Institute of Linguists), în colaborare cu Serviciul Poliției Metropolitane (Metropolitan Police Service), a creat un test care a condus la recunoașterea calificării de interpret în cadrul agențiilor de poliție din Regatul Unit și care este recunoscută de Registrul național al interpreților din serviciul public (NRPSI  - National Register of Public Service Interpreters). Uneori, interpreții înregistrați au îndeplinit și anumite sarcini de traducere. La 1 aprilie 2011, National Register of Public Service Interpreters (NRPSI) s-a desprins de Chartered Institute of Linguists și a devenit o organizație fără scop lucrativ. Registrul numără peste 2350 de interpreți în 101 limbi.

Similar Spaniei, în anul 2011, Ministerul Justiției a contractat o companie privată, Applied Language Solutions, pentru efectuarea în exclusivitate a serviciilor lingvistice, iar lingviștii au fost invitați să se înregistreze la minister prin intermediul acestei agenții. Astfel, furnizorul comercial de servicii devenea responsabil și pentru recunoașterea calificărilor traducătorilor și interpreților, fapt contestat din perspectiva unui conflict de interese. O petiție online împotriva externalizării a strâns 2374 de semnături iar în decembrie 2011, CIOL a afirmat că „există un număr mare de interpreți înregistrați la NRPSI care au declarat că nu vor lucra pentru Ministerul Justiției prin intermediul ALS”. La 19 decembrie 2011, NRPSI a recunoscut că ar fi dificil să mențină standardele „dacă atât de mulți interpreți calificați, cu o calitate verificată a serviciilor, refuză comenzile încredințate de ALS”.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

FRANȚA

Nu există nicio formare sau diplomă pentru traducătorii și interpreții judiciari. Nu este necesar nici măcar un anumit nivel de studii. Dacă ești cetățean francez, major și fără antecedente penale îți poți depune candidatura pe lângă o curte de apel.

Cererea trebuie trimisă procurorului general de pe lângă Tribunal de Grande Instance (TGI). În urma unei „anchete de integritate morală” efectuate de poliție, candidatul este chemat la secția de poliție sau la jandarmerie pentru verificarea anumitor informații. Uneori, TGI însuși efectuează o anchetă finală. În cele din urmă, poliția transmite cererea de obținere a titlului de traducător judiciar curții de apel din circumscripția corespunzătoare.

Un traducător sau interpret astfel numit lucrează în sistemul judiciar, poliție, vamă și jandarmerie ori de câte ori este nevoie de traduceri sau de interpretare: interogatorii, anchete, audieri, traducerea dosarelor. De asemenea, colaborează cu organisme administrative și juridice pentru a traduce documente juridice și oficiale în cadrul procedurilor penale.

Pentru publicul larg, meseria de traducător-interpret judicar presupune traducerea legalizată a documentelor oficiale: permise de conducere, certificate de stare civilă (certificate de naștere, certificate de deces, certificate de căsătorie, certificate de divorț), traduceri de diplome, acte constitutive de societăți, documente contabile, testamente, hotărâri judecătorești, contracte notariale etc.

Statutul său specific îi permite să fie singura persoană autorizată să certifice conformitatea unei traduceri cu originalul. În acest scop, traducătorul-interpret judiciar aplică ștampila și semnătura sa, precum și un număr de serie unic pe traducere și pe original.

(sursa: https://www.bonnefous.com/blog/devenir-traducteur-assermente/)

GERMANIA

În Germania este foarte greu să obții un loc de muncă în administrația de stat ca traducător fără o diplomă universitară în domeniul traducerilor, dar acest lucru este posibil din punct de vedere legal.

Procedura de desemnare și certificare a traducătorilor și interpreților autorizați este organizată în mod diferit în fiecare dintre cele 16 landuri germane, unde 135 de instanțe regionale (Landgerichte) numesc și autorizează traducătorii. Acest fapt implică o varietate de noțiuni juridice: traducătorii pot fi numiți (bestellt), autorizați sau împuterniciți (ermächtigt), aflați sau puși sub jurământ (beeidigt, vereidigt) și altele. Această diversitate nu ar trebui să aibă, în sine, nicio influență asupra statutului traducătorilor. Ea are totuși un efect negativ atunci când aceste diferențe devin un impediment care interzice recunoașterea automată a unei autorizații dintr-un land în altul. De exemplu, pentru a fi autorizați în Hamburg, candidații trebuie să promoveze un examen riguros. Acest lucru nu este valabil în alte landuri, astfel încât traducătorii care sunt certificați în landurile respective nu se pot bucura de același statut în Hamburg. O soluție la această problemă ar putea fi ca modelul din Hamburg să fie adoptat peste tot; o altă soluție ar fi ca toate instanțele să recunoască doar calificările academice (deși nu există o pregătire academică unitară pentru toate limbile străine solicitate). Există un registru online al traducătorilor și interpreților judiciari pentru întreaga Germanie, care în 2012 număra 21 516 de înregistrări.

Regimul de remunerare a traducătorilor și interpreților judiciari este stipulat de o lege federală, Justizvergütungs- und -entschädigungsgesetz (JVEG), în vigoare din 2004, care a făcut obiectul unor dezbateri și critici din partea principalelor asociații de traducători, în special din cauza nivelului scăzut al remunerației. Există legi regionale care reglementează, de asemenea, statutul și activitățile profesionale ale traducătorilor judiciari. Una dintre problemele fundamentale ale unor astfel de legi constă în faptul că atât statutul traducătorului (prin certificare sau autorizare) cât și fixarea tarifului  corespunzător sunt stabilite de guvern, în condițiile în care aceeași instituție este și clientul traducătorului. Pe scurt, administrația de stat stabilește suma pe care o plătește profesioniștilor pe care îi angajează.

În majoritatea landurilor nu există cerințe de formare continuă pentru traducătorii judiciari sau autorizați și nici proceduri stabile de reînnoire a autorizației.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

SPANIA

Traducătorii judiciari (din 2009 denumiți oficial Traductores/as-Intérpretes Jurados/as) sunt autorizați de Ministerul Spaniol al Afacerilor Externe și al Cooperării. Candidații trebuie să promoveze un examen scris și oral care se organizează o dată pe an. Aceștia trebuie să aibă  cetățenia Uniunii Europene. Candidații care au o diplomă în traducere și interpretare pot fi recunoscuți automat ca traducători judiciari, fără a trece examenul, dacă au absolvit cursuri de traducere juridică.

Mai mult, candidații care au fost recunoscuți ca traducători judiciari într-o altă țară din UE sunt, de asemenea, recunoscuți ca traducători judiciari în Spania, aceasta fiind singura țară din UE care permite în mod oficial recunoașterea traducătorilor europeni, în timp ce în niciuna dintre celelalte țări europene nu există această reciprocitate. În Catalonia, Galicia și Țara Bascilor administrația regională poate numi traducători judiciari care lucrează în limba corespunzătoare (catalană, galiciană și bască). Autorizarea ca traducător judiciar este pe viață. Lista actuală a traducătorilor judiciari este disponibilă pe site-ul web al Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării. Lista are 1252 de pagini și include 4164 de traducători cu adrese de e-mail publice.

Sistemul traducătorilor judiciari este relativ distinct de ceea ce se întâmplă în instanțele spaniole. Secțiunea 231.5 din Legea judecătorească spaniolă (Ley Orgánica del Poder Judicial) prevede următoarele: „În cadrul audierilor orale, judecătorul sau instanța poate desemna orice persoană care cunoaște limba corespunzătoare pentru a acționa ca interpret, iar aceasta trebuie să depună în prealabil un jurământ în acest sens.”

În 2008, Ministerul de Interne a contractat serviciile sale de traducere și interpretare cu societatea privată SeproTec. Au fost raportate numeroase situații scandaloase, în care interpreții angajați de companie au avut un comportament neprofesional. Externalizarea a fost, de asemenea, identificată de un magistrat ca fiind o cauză a standardele profesionale scăzute. Cu toate acestea, nu este pe deplin clar dacă lipsa statutului profesional este cauzată de societatea privată sau dacă externalizarea este pur și simplu un răspuns inadecvat la o problemă mai acută, și anume disponibilitatea insuficientă a serviciilor de traducere și interpretare. Imigrația în Spania a creat o cerere de interpreți în peste o sută de limbi, dar nu se oferă nicio formare academică pentru traducători și interpreți în aceste limbi; astfel, este necesar ca recrutarea interpreților să se facă din rândul neprofesioniștilor și, adesea, din aceleași comunități ca și persoanele care solicită servicii de traducere. În același timp, reducerile bugetare au creat presiuni pentru reducerea numărului de traducători interni.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

AUSTRALIA

Australia deține propria organizație de certificare a traducătorilor și interpreților, și anume Autoritatea Națională de Acreditare a Traducătorilor și Interpreților Ltd. (NAATI - National Accreditation Authority for Translators and Interpreters Ltd). Acreditarea NAATI prin testare este disponibilă pe trei niveluri: traducător semiprofesionist, traducător profesionist și traducător avansat (nivelurile corespunzătoare pentru interpreți sunt semiprofesionist și profesionist) iar obținerea unei certificări poate fi obținută în cinci moduri:

  1. promovarea unui test de acreditare NAATI;
  2. absolvirea unui curs de studii în domeniul traducerii aprobat de NAATI în Australia;
  3. prezentarea unei dovezi de calificare la nivel universitar în domeniul traducerii, eliberată de o instituție de învățământ din afara Australiei;
  4. în anumite circumstanțe, calitatea de membru al unei asociații profesionale de traducători recunoscute;
  5. prezentarea unei „dovezi de calificare avansată în domeniul traducerii”.

Condițiile generale de testare sunt următoarele:

  • Pentru a obține statutul de traducător semiprofesionist, candidatul trebuie să fi absolvit un ciclu de studii de 10 ani și să cunoască ambele limbi străine. Testul constă în:
    1. traducerea în limba engleză a unor pasaje scurte, fără caracter tehnic;
    2. traducerea din limba engleză a unor pasaje scurte, fără caracter tehnic;
    3. trei întrebări privind principiile de etică ale profesiei.

Doar una dintre cele două texte date în fiecare direcție trebuie tradus (două pasaje în total) și trebuie răspuns la două dintre cele trei întrebări.

  • Testarea pentru obținerea statutului de traducător profesionist necesită o diplomă universitară sau o diplomă în orice domeniu, sau acreditarea NAATI Semiprofesional, sau experiență profesională atestată în domeniul traducerii, sau dovada unor studii postliceale relevante. Fiecare test vizează o singură direcție lingvistică și cuprinde:
    1. traducerea a două din trei pasaje date, de aproximativ 250 de cuvinte, din diferite domenii;
    2. trei întrebări privind etica profesiei, dintre care trebuie să se răspundă la două.
  • Testarea pentru obținerea statutului de traducător avansat necesită o diplomă universitară sau dovada „cunoștințelor și experienței profesionale echivalente” și acreditarea NAATI la nivelul de traducător profesionist, precum și dovada a cel puțin doi ani de experiență profesională.

Cerințele privind calificările educaționale pot fi evitate la toate cele trei niveluri: experiența profesională atestată poate acorda accesul la nivelul de traducător profesionist și apoi la nivelul de traducător avansat.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

CANADA

Pentru a deveni traducător autorizat, primul pas este promovarea examenului pentru a deveni membru al unei asociații afiliate la CTTIC (Canadian Translators, Terminologists and Interpreters Council - Consiliul traducătorilor, terminologilor și interpreților canadieni). Ulterior, candidații au la dispoziție șase ani în care pot parcurge  procesul de autorizare aprobat de CTTIC.

Pentru a obține autorizația de practică, în Canada se folosesc trei mecanisme diferite: examen de autorizare, autorizare prin dosar și autorizare prin mentorat.

  • examen de autorizare: pentru a fi eligibil, trebuie îndeplinite cerințele de studii și de experiență profesională: deținerea unei diplome în domeniul traducerilor și o experiență profesională de un an, ca angajat cu normă întreagă, sau patru ani de experiență în domeniul traducerilor într-un program complet de lucru. Examenul de traducere este administrat de CTTIC și are loc o dată pe an. Consiliul de autorizare stabilește cerințele, precum și procedurile și metodele utilizate pentru evaluarea candidaților. În plus față de examenul de traducere, se organizează ocazional examene de interpret autorizat, interpret autorizat de conferință, interpret judiciar și terminolog autorizat, în funcție de cerere.

  • autorizarea prin dosar: pentru îndeplinirea cerințelor, este necesară o diplomă recunoscută și cel puțin doi ani de experiență profesională. În lipsa unei diplome recunoscute, trebuie să se facă dovada a minimum cinci ani de practică profesională în domeniu.

  • autorizare prin mentorat: este necesară participarea la un program de mentorat, care, odată finalizat cu succes, conduce la obținerea autorizării.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

STATELE UNITE ALE AMERICII

Nu este necesară nicio certificare profesională sau academică pentru a lucra în administrația de stat din Statele Unite ca traducător sau interpret.

Asociația Americană a Traducătorilor (ATA - American Translators Association) și Asociația Națională a Traducătorilor și Interpreților Judiciari (NAJITNational Association of Judiciary Interpreters and Translators) autorizează traducătorii (deși testul de traducere NAJIT este doar o mică parte a testului de interpretare). Companiile private de servicii lingvistice își testează uneori contractanții, iar unele dintre acestea folosesc termenul „autorizare” pentru acest proces.

Sistemul de autorizare ATA se bazează pe un set de examene publice, destinate „traducătorilor experimentați cu studii aprofundate”. Candidații la examene trebuie să facă dovada, în prealabil, a unei „combinații de educație și experiență profesionale”. O diplomă postuniversitară este considerată o dovadă suficientă pentru a susține examenul, dar nu este necesar ca diploma de studii superioare să fie în domeniul traducerii sau al interpretării. Persoanele fără experiență profesională pot susține examenul, dar li se recomandă să nu facă acest lucru. În 2010 taxa de examen era de 300 USD, iar procentul general de promovare era sub 20 %.

Traducătorii autorizați pot menționa autorizația lor și au dreptul de a utiliza denumirea CT (certified), după numele lor, în CV-uri, cărți de vizită, carduri și alte materiale conexe, cu condiția să precizeze perechea (perechile) de limbi și combinațiile lingvistice în care traduc.

Ca atare, sistemul de examinare ATA pare să acorde o mare valoare experienței și o valoare relativ mică certificării academice a traducătorilor (deoarece nu se consideră că o astfel de certificare este necesară înainte de susținerea examenului ATA). Dar, ATA menține o listă globală de „școli de traducere și de interpretare aprobate”. Această listă nu este utilizată pentru a exclude pe cineva din sistemul de autorizare.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

 

SLOVENIA

Traducătorii judiciari sunt certificați și autorizați de către Ministerul Justiției în baza unui examen. În mod normal, certificarea este pe viață. Aceștia pot lucra în sistemul judiciar la toate nivelurile. Legislația slovenă nu face distincție între interpreți și traducători. Toți interpreții judiciari trebuie să fie capabili atât să interpreteze, cât și să traducă. 90 la sută dintre toți interpreții judiciari lucrează de fapt ca traducători judiciari. În 2012 erau înregistrați aproximativ 870 de interpreți judiciari, dintre care 780 efectuau și traduceri pentru instituțiile de drept slovene.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

UNGARIA

În Ungaria există cinci tipuri de calificări pentru traducători și interpreți: traducător tehnic, traducător tehnic-revizor, interpret, interpret tehnic și interpret de conferință. Aceste calificări pot fi dobândite în cadrul programelor de licență și masterat organizate în cadrul studiilor postuniversitare și în instituțiile acreditate de Ministerul Administrației Publice și Justiției.

Orice persoană, indiferent de vârstă și calificare, poate candida la un examen de calificare în domeniul interpretării. Calificările pentru traducerea tehnică, corectarea traducerilor tehnice, interpretarea tehnică și interpretarea de conferință pot fi obținute în următoarele domenii: științe sociale, științe naturale, tehnologie și economie. Orice persoană care deține o diplomă într-unul dintre domeniile de mai sus poate candida la un examen de calificare în domeniul traducerii tehnice și al interpretării tehnice în domeniul respectiv. Interpreții tehnici și traducătorii tehnici calificați pot fi calificați în continuare pentru interpretare de conferință și, respectiv, pentru corectarea traducerilor tehnice.

Oficiul Național de Traduceri și Atestare (OFFI - Országos Fordító és Fordításhitelesítő Iroda) este agenția maghiară cu dreptul exclusiv de certificare a traducerilor, din și în limba maghiară, efectuate fie intern, fie de către o terță parte, precum și de a face copii certificate ale documentelor scrise într-o limbă străină. Interpretarea în instanțele din Budapesta este asigurată de aceeași OFFI.

În cazul în care oficiul nu poate asigura un interpret, precum și pentru instanțele din afara Budapestei, va fi desemnat un interpret înregistrat de autoritățile locale. În cazul în care nu este disponibil niciun interpret autorizat, va fi desemnată o persoană care deține abilități de interpretare în limba solicitată.

(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Certified_translation)

SUEDIA

În Suedia titlul de traducător autorizat este unul protejat profesional, fiind acordat de Kammarkollegiet (Agenția suedeză pentru servicii juridice, financiare și administrative) în urma promovării unui examen de traducere cu cerințe stricte, organizat în fiecare an în diferite orașe suedeze.  Înainte de autorizare, care se reînnoiește la fiecare 5 ani, Kammarkollegiet efectuează o verificare a integrității morale a candidatului. Numai persoanele fizice pot primi autorizație de traducere, nu și persoanele juridice.

Organism de supraveghere a traducătorilor autorizați, Kammarkollegiet obligă orice profesionist înscris pe listele sale să respecte Ghidul de bune-practici în traducere (God translatorssed), cu orientări profesionale adresate lor. Astfel, un traducător autorizat este obligat să respecte normele profesionale de confidențialitate prevăzute de lege și efectuează traduceri complexe într-o varietate de domenii. Printre clienți se pot număra agenții guvernamentale, companii și persoane fizice. Autorizația primită este o garanție a calității și a exactității exprimării juridice, sarcinile efectuate de traducătorii autorizați variind de la documente școlare, documente oficiale, certificate de naștere și de căsătorie, certificate de deces, rapoarte generale și anuale până la hotărâri judecătorești, rapoarte de poliție, litigii și texte juridice cu un nivel ridicat de exigență.

(sursa: https://www.translator-scandinavia.se/en/good-to-know/official-translations/)

POLONIA

Profesia de traducător judiciar (sau traducător autorizat - termenul polonez tłumacz przysięgły se traduce de fapt în ambele sensuri) este o profesie reglementată. Astfel, pentru a deveni traducător autorizat, este necesară promovarea examenului oficial de stat administrat de Comisia de examinare din cadrul Ministerului Justiției, admitere urmată de depunerea unui jurământ oficial. Rolul principal al unui traducător autorizat este de a servi sistemul de justiție și de administrație al statului. În plus, un traducător autorizat asistă activitățile desfășurate de un notar (cum ar fi întocmirea unui act notarial pentru înregistrarea vânzării de bunuri imobiliare) și nu există nicio distincție între traducătorii judiciari (autorizați) și interpreții judiciari; toți traducătorii judiciari sunt în același timp și interpreți judiciari și au dreptul de a furniza atât servicii de traducere (interpretare) scrisă, cât și orală.

Legea polonă stabilește precis modul în care trebuie certificate traducerile. Există două posibilități. Prima constă în utilizarea unei ștampile metalice comandate de Ministrul Justiției. Numai acest tip de ștampilă are valoare juridică, iar utilizarea unei ștampile similare, obișnuite, este interzis prin legea. A doua opțiune, relativ nouă, este certificarea unui document prin semnătură electronică. În acest caz, traducerea originală se face sub forma unui fișier electronic.

Activitatea traducătorilor judiciari este verificată de guvernatorul unei provincii (wojewoda), a cărui jurisdicție este stabilită în funcție de reședința traducătorului judiciar. Ca autoritate de control acesta verifică corectitudinea menținerii registrului cu traducerile autorizate, precum și taxele percepute pentru traducerile obligatorii furnizate autorităților. Guvernatorul provinciei poate solicita unui traducător autorizat să ofere explicații orale sau scrise cu privire la activitățile pe care le desfășoară. În cazul în care un traducător judiciar nu își îndeplinește obligațiile, acesta poate fi tras la răspundere și se pot lua măsuri legale împotriva sa în conformitate cu Legea poloneză privind profesia de traducător judiciar.

(sursa: https://englaw.pl/en/a-sworn-certified-translator-in-poland-rules-of-professional-practice/)

BELGIA

Cunoscută și sub denumirea de traducere autorizată, traducerea certificată este efectuată de către traducători-experți (traducteurs jurés ou assermentés), autorizați de instanțele de judecată.

O traducere certificată poate fi solicitată pentru mai multe tipuri de documente cu valoare juridică: actul constitutiv al unei societăți comerciale, hotărâri judecătorești, certificate de stare civilă, diplome, certificate medicale, permise de conducere, rapoarte de gestiune, acte notariale etc. Pe documentul tradus se aplică semnătura și ștampila, acesta are aceeași valoare juridică ca și documentul original, traducerea fiind certificată conformă cu originalul și recunoscută oficial de autoritățile străine.

Documentele cerute la dosarul de admitere sunt:

  • CV;
  • un extras din cazierul judiciar;
  • dovada calificărilor profesionale;
Ca dovadă a experienței sau a nivelului de studii:
  • fie diploma;
  • fie un certificat de experiență profesională relevantă de 2 ani din ultimii 8 ani;
  • un certificat de cunoștințe juridice.

Ce este un certificat de cunoștințe juridice

Cu excepția unei scutiri, candidatul expert-judiciar sau traducător, interpret, traducător-interpret judiciar trebuie să facă dovada cunoștințelor sale juridice prin prezentarea unui certificat, eliberat după ce a urmat un curs de formare care îndeplinește condițiile stabilite de autoritatea regală. Mai multe instituții belgiene, cum ar fi Universitatea din Liège sau Universitatea Liberă din Bruxelles, oferă acest tip de formare, cu eliberarea certificatului corespunzător. La sfârșitul fiecărui curs de formare, conducătorul cursului trebuie să organizeze un test de evaluare a cunoștințelor. Acest test este deschis persoanelor care au urmat cursul și celor care au fost scutite de la participare, fie parțial fie în totalitate. Organizația de formare trebuie să elibereze un certificat de absolvire pentru cei care au trecut testul de evaluare a cunoștințelor juridice.

În sensul simplificării procedurilor de certificare a traducerilor, de la 1 martie 2021 traducerile legalizate ale documentelor oficiale destinate utilizării în Belgia nu mai sunt certificate de către SPF Justice. Această legalizare se va face direct de către traducătorul sau traducătorul-interpret judiciar, prin aplicarea ștampilei sale oficiale. Această legalizare este permisă numai pentru documentele destinate utilizării în Belgia.

(sursa: https://www.tradutec-belgium.com/blog/comment-devenir-traducteur-jure-en-belgique/)

BULGARIA

Bulgaria a implementat un sistem de autorizare original: firmele de traduceri trebuie să fie acreditate de către Ministerul Afacerilor Externe, prin prezentarea unei liste a traducătorilor și a calificărilor acestora, alături de dovada înscrierii într-un registru național organizat de același minister. Societățile însele certifică apoi traducerile, cu antetul firmei și purtând ștampila și semnătura traducătorului, prin înaintarea acestora către Departamentul de legalizare și certificare al MAF.

(sursa: http://www.nadiatodorova.com/en/certifications-and-legalizations/)

ELVEȚIA

În Elveția, procedura de certificare a traducătorilor este reglementată de fiecare canton. De exemplu, printre condițiile legale cerute de Cancelaria cantonului Geneva putem aminti:

  • deținerea unei diplome universitare de masterat sau de licență eliberată de un organism de stat;
  • dovada de exercitare a meseriei de traducător, în principal în domeniul juridic, ca activitate profesională principală timp de 3 ani, inclusiv în cei 5 ani care preced cererii de depunere a jurământului;
  • dovada de exercitare a meseriei de traducător, în alte domenii decât cel juridic, ca activitate profesională principală timp de 5 ani, inclusiv în cei 7 ani care preced cererii de depunere a jurământului.

După examinarea dosarului și aprobarea acestuia, candidatul este supus unui examen de specialitate, care de obicei este organizat în toamna fiecărui an.

(sursa: https://www.ge.ch/devenir-traducteur-jure/)

 

AUSTRIA

În Austria, competența de numire a traducătorilor judiciari aparține instanțelor regionale, pentru traducerile în combinații de limbi care includ doar limba germană și care au depus un jurământ în fața instanței după ce au trecut un examen oficial. Pentru a fi admiși la examen, candidații trebuie să facă dovada unei experiențe profesionale de cel puțin 5 ani în calitate de traducător sau interpret sau a unei experiențe profesionale de cel puțin 2 ani în cazul în care au absolvit studii de traducere în cadrul unei universități. Deși în general sunt numiți Gerichtsdolmetscher, denumirea corectă a statutului lor este allgemein beeideten und gerichtlich zertifizierten Dolmetscher.

Traducătorii judiciari nu au nevoie de o altă legalizare (cum ar fi cea notarială) a semnăturii lor pe traduceri, aceștia putând solicita în instanță și adăugarea unei apostile. De obicei, majoritatea autorităților publice din Austria acceptă traducerile de documente ca fiind echivalente din punct de vedere juridic numai atunci când sunt sigilate și semnate de un traducător judiciar pentru limba respectivă. Autorizația expiră în lipsa participării la cursuri de formare profesională periodice.

(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Certified_translation)

MAREA BRITANIE

În Regatul Unit nu este reglementat un sistem de autorizare a traducătorilor. În practică, documentele juridice (citații, declarații) sunt însoțite de o certificare care atestă calificările traducătorului, dar acest lucru nu este obligatoriu. Institutul de Traducere și Interpretare (ITI  - Institute of Translation and Interpreting) califică unii membri ca interpreți pentru poliție și instanțe, dar acest lucru nu conferă și un statut oficial în fața acestor instituții. Institutul Autorizat pentru Lingviști (CIOL - Chartered Institute of Linguists), în colaborare cu Serviciul Poliției Metropolitane (Metropolitan Police Service), a creat un test care a condus la recunoașterea calificării de interpret în cadrul agențiilor de poliție din Regatul Unit și care este recunoscută de Registrul național al interpreților din serviciul public (NRPSI  - National Register of Public Service Interpreters). Uneori, interpreții înregistrați au îndeplinit și anumite sarcini de traducere. La 1 aprilie 2011, National Register of Public Service Interpreters (NRPSI) s-a desprins de Chartered Institute of Linguists și a devenit o organizație fără scop lucrativ. Registrul numără peste 2350 de interpreți în 101 limbi.

Similar Spaniei, în anul 2011, Ministerul Justiției a contractat o companie privată, Applied Language Solutions, pentru efectuarea în exclusivitate a serviciilor lingvistice, iar lingviștii au fost invitați să se înregistreze la minister prin intermediul acestei agenții. Astfel, furnizorul comercial de servicii devenea responsabil și pentru recunoașterea calificărilor traducătorilor și interpreților, fapt contestat din perspectiva unui conflict de interese. O petiție online împotriva externalizării a strâns 2374 de semnături iar în decembrie 2011, CIOL a afirmat că „există un număr mare de interpreți înregistrați la NRPSI care au declarat că nu vor lucra pentru Ministerul Justiției prin intermediul ALS”. La 19 decembrie 2011, NRPSI a recunoscut că ar fi dificil să mențină standardele „dacă atât de mulți interpreți calificați, cu o calitate verificată a serviciilor, refuză comenzile încredințate de ALS”.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

FRANȚA

Nu există nicio formare sau diplomă pentru traducătorii și interpreții judiciari. Nu este necesar nici măcar un anumit nivel de studii. Dacă ești cetățean francez, major și fără antecedente penale îți poți depune candidatura pe lângă o curte de apel.

Cererea trebuie trimisă procurorului general de pe lângă Tribunal de Grande Instance (TGI). În urma unei „anchete de integritate morală” efectuate de poliție, candidatul este chemat la secția de poliție sau la jandarmerie pentru verificarea anumitor informații. Uneori, TGI însuși efectuează o anchetă finală. În cele din urmă, poliția transmite cererea de obținere a titlului de traducător judiciar curții de apel din circumscripția corespunzătoare.

Un traducător sau interpret astfel numit lucrează în sistemul judiciar, poliție, vamă și jandarmerie ori de câte ori este nevoie de traduceri sau de interpretare: interogatorii, anchete, audieri, traducerea dosarelor. De asemenea, colaborează cu organisme administrative și juridice pentru a traduce documente juridice și oficiale în cadrul procedurilor penale.

Pentru publicul larg, meseria de traducător-interpret judicar presupune traducerea legalizată a documentelor oficiale: permise de conducere, certificate de stare civilă (certificate de naștere, certificate de deces, certificate de căsătorie, certificate de divorț), traduceri de diplome, acte constitutive de societăți, documente contabile, testamente, hotărâri judecătorești, contracte notariale etc.

Statutul său specific îi permite să fie singura persoană autorizată să certifice conformitatea unei traduceri cu originalul. În acest scop, traducătorul-interpret judiciar aplică ștampila și semnătura sa, precum și un număr de serie unic pe traducere și pe original.

(sursa: https://www.bonnefous.com/blog/devenir-traducteur-assermente/)

GERMANIA

În Germania este foarte greu să obții un loc de muncă în administrația de stat ca traducător fără o diplomă universitară în domeniul traducerilor, dar acest lucru este posibil din punct de vedere legal.

Procedura de desemnare și certificare a traducătorilor și interpreților autorizați este organizată în mod diferit în fiecare dintre cele 16 landuri germane, unde 135 de instanțe regionale (Landgerichte) numesc și autorizează traducătorii. Acest fapt implică o varietate de noțiuni juridice: traducătorii pot fi numiți (bestellt), autorizați sau împuterniciți (ermächtigt), aflați sau puși sub jurământ (beeidigt, vereidigt) și altele. Această diversitate nu ar trebui să aibă, în sine, nicio influență asupra statutului traducătorilor. Ea are totuși un efect negativ atunci când aceste diferențe devin un impediment care interzice recunoașterea automată a unei autorizații dintr-un land în altul. De exemplu, pentru a fi autorizați în Hamburg, candidații trebuie să promoveze un examen riguros. Acest lucru nu este valabil în alte landuri, astfel încât traducătorii care sunt certificați în landurile respective nu se pot bucura de același statut în Hamburg. O soluție la această problemă ar putea fi ca modelul din Hamburg să fie adoptat peste tot; o altă soluție ar fi ca toate instanțele să recunoască doar calificările academice (deși nu există o pregătire academică unitară pentru toate limbile străine solicitate). Există un registru online al traducătorilor și interpreților judiciari pentru întreaga Germanie, care în 2012 număra 21 516 de înregistrări.

Regimul de remunerare a traducătorilor și interpreților judiciari este stipulat de o lege federală, Justizvergütungs- und -entschädigungsgesetz (JVEG), în vigoare din 2004, care a făcut obiectul unor dezbateri și critici din partea principalelor asociații de traducători, în special din cauza nivelului scăzut al remunerației. Există legi regionale care reglementează, de asemenea, statutul și activitățile profesionale ale traducătorilor judiciari. Una dintre problemele fundamentale ale unor astfel de legi constă în faptul că atât statutul traducătorului (prin certificare sau autorizare) cât și fixarea tarifului  corespunzător sunt stabilite de guvern, în condițiile în care aceeași instituție este și clientul traducătorului. Pe scurt, administrația de stat stabilește suma pe care o plătește profesioniștilor pe care îi angajează.

În majoritatea landurilor nu există cerințe de formare continuă pentru traducătorii judiciari sau autorizați și nici proceduri stabile de reînnoire a autorizației.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

SPANIA

Traducătorii judiciari (din 2009 denumiți oficial Traductores/as-Intérpretes Jurados/as) sunt autorizați de Ministerul Spaniol al Afacerilor Externe și al Cooperării. Candidații trebuie să promoveze un examen scris și oral care se organizează o dată pe an. Aceștia trebuie să aibă  cetățenia Uniunii Europene. Candidații care au o diplomă în traducere și interpretare pot fi recunoscuți automat ca traducători judiciari, fără a trece examenul, dacă au absolvit cursuri de traducere juridică.

Mai mult, candidații care au fost recunoscuți ca traducători judiciari într-o altă țară din UE sunt, de asemenea, recunoscuți ca traducători judiciari în Spania, aceasta fiind singura țară din UE care permite în mod oficial recunoașterea traducătorilor europeni, în timp ce în niciuna dintre celelalte țări europene nu există această reciprocitate. În Catalonia, Galicia și Țara Bascilor administrația regională poate numi traducători judiciari care lucrează în limba corespunzătoare (catalană, galiciană și bască). Autorizarea ca traducător judiciar este pe viață. Lista actuală a traducătorilor judiciari este disponibilă pe site-ul web al Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării. Lista are 1252 de pagini și include 4164 de traducători cu adrese de e-mail publice.

Sistemul traducătorilor judiciari este relativ distinct de ceea ce se întâmplă în instanțele spaniole. Secțiunea 231.5 din Legea judecătorească spaniolă (Ley Orgánica del Poder Judicial) prevede următoarele: „În cadrul audierilor orale, judecătorul sau instanța poate desemna orice persoană care cunoaște limba corespunzătoare pentru a acționa ca interpret, iar aceasta trebuie să depună în prealabil un jurământ în acest sens.”

În 2008, Ministerul de Interne a contractat serviciile sale de traducere și interpretare cu societatea privată SeproTec. Au fost raportate numeroase situații scandaloase, în care interpreții angajați de companie au avut un comportament neprofesional. Externalizarea a fost, de asemenea, identificată de un magistrat ca fiind o cauză a standardele profesionale scăzute. Cu toate acestea, nu este pe deplin clar dacă lipsa statutului profesional este cauzată de societatea privată sau dacă externalizarea este pur și simplu un răspuns inadecvat la o problemă mai acută, și anume disponibilitatea insuficientă a serviciilor de traducere și interpretare. Imigrația în Spania a creat o cerere de interpreți în peste o sută de limbi, dar nu se oferă nicio formare academică pentru traducători și interpreți în aceste limbi; astfel, este necesar ca recrutarea interpreților să se facă din rândul neprofesioniștilor și, adesea, din aceleași comunități ca și persoanele care solicită servicii de traducere. În același timp, reducerile bugetare au creat presiuni pentru reducerea numărului de traducători interni.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

AUSTRALIA

Australia deține propria organizație de certificare a traducătorilor și interpreților, și anume Autoritatea Națională de Acreditare a Traducătorilor și Interpreților Ltd. (NAATI - National Accreditation Authority for Translators and Interpreters Ltd). Acreditarea NAATI prin testare este disponibilă pe trei niveluri: traducător semiprofesionist, traducător profesionist și traducător avansat (nivelurile corespunzătoare pentru interpreți sunt semiprofesionist și profesionist) iar obținerea unei certificări poate fi obținută în cinci moduri:

  1. promovarea unui test de acreditare NAATI;
  2. absolvirea unui curs de studii în domeniul traducerii aprobat de NAATI în Australia;
  3. prezentarea unei dovezi de calificare la nivel universitar în domeniul traducerii, eliberată de o instituție de învățământ din afara Australiei;
  4. în anumite circumstanțe, calitatea de membru al unei asociații profesionale de traducători recunoscute;
  5. prezentarea unei „dovezi de calificare avansată în domeniul traducerii”.

Condițiile generale de testare sunt următoarele:

  • Pentru a obține statutul de traducător semiprofesionist, candidatul trebuie să fi absolvit un ciclu de studii de 10 ani și să cunoască ambele limbi străine. Testul constă în:
    1. traducerea în limba engleză a unor pasaje scurte, fără caracter tehnic;
    2. traducerea din limba engleză a unor pasaje scurte, fără caracter tehnic;
    3. trei întrebări privind principiile de etică ale profesiei.

Doar una dintre cele două texte date în fiecare direcție trebuie tradus (două pasaje în total) și trebuie răspuns la două dintre cele trei întrebări.

  • Testarea pentru obținerea statutului de traducător profesionist necesită o diplomă universitară sau o diplomă în orice domeniu, sau acreditarea NAATI Semiprofesional, sau experiență profesională atestată în domeniul traducerii, sau dovada unor studii postliceale relevante. Fiecare test vizează o singură direcție lingvistică și cuprinde:
    1. traducerea a două din trei pasaje date, de aproximativ 250 de cuvinte, din diferite domenii;
    2. trei întrebări privind etica profesiei, dintre care trebuie să se răspundă la două.
  • Testarea pentru obținerea statutului de traducător avansat necesită o diplomă universitară sau dovada „cunoștințelor și experienței profesionale echivalente” și acreditarea NAATI la nivelul de traducător profesionist, precum și dovada a cel puțin doi ani de experiență profesională.

Cerințele privind calificările educaționale pot fi evitate la toate cele trei niveluri: experiența profesională atestată poate acorda accesul la nivelul de traducător profesionist și apoi la nivelul de traducător avansat.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

CANADA

Pentru a deveni traducător autorizat, primul pas este promovarea examenului pentru a deveni membru al unei asociații afiliate la CTTIC (Canadian Translators, Terminologists and Interpreters Council - Consiliul traducătorilor, terminologilor și interpreților canadieni). Ulterior, candidații au la dispoziție șase ani în care pot parcurge  procesul de autorizare aprobat de CTTIC.

Pentru a obține autorizația de practică, în Canada se folosesc trei mecanisme diferite: examen de autorizare, autorizare prin dosar și autorizare prin mentorat.

  • examen de autorizare: pentru a fi eligibil, trebuie îndeplinite cerințele de studii și de experiență profesională: deținerea unei diplome în domeniul traducerilor și o experiență profesională de un an, ca angajat cu normă întreagă, sau patru ani de experiență în domeniul traducerilor într-un program complet de lucru. Examenul de traducere este administrat de CTTIC și are loc o dată pe an. Consiliul de autorizare stabilește cerințele, precum și procedurile și metodele utilizate pentru evaluarea candidaților. În plus față de examenul de traducere, se organizează ocazional examene de interpret autorizat, interpret autorizat de conferință, interpret judiciar și terminolog autorizat, în funcție de cerere.

  • autorizarea prin dosar: pentru îndeplinirea cerințelor, este necesară o diplomă recunoscută și cel puțin doi ani de experiență profesională. În lipsa unei diplome recunoscute, trebuie să se facă dovada a minimum cinci ani de practică profesională în domeniu.

  • autorizare prin mentorat: este necesară participarea la un program de mentorat, care, odată finalizat cu succes, conduce la obținerea autorizării.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

STATELE UNITE ALE AMERICII

Nu este necesară nicio certificare profesională sau academică pentru a lucra în administrația de stat din Statele Unite ca traducător sau interpret.

Asociația Americană a Traducătorilor (ATA - American Translators Association) și Asociația Națională a Traducătorilor și Interpreților Judiciari (NAJITNational Association of Judiciary Interpreters and Translators) autorizează traducătorii (deși testul de traducere NAJIT este doar o mică parte a testului de interpretare). Companiile private de servicii lingvistice își testează uneori contractanții, iar unele dintre acestea folosesc termenul „autorizare” pentru acest proces.

Sistemul de autorizare ATA se bazează pe un set de examene publice, destinate „traducătorilor experimentați cu studii aprofundate”. Candidații la examene trebuie să facă dovada, în prealabil, a unei „combinații de educație și experiență profesionale”. O diplomă postuniversitară este considerată o dovadă suficientă pentru a susține examenul, dar nu este necesar ca diploma de studii superioare să fie în domeniul traducerii sau al interpretării. Persoanele fără experiență profesională pot susține examenul, dar li se recomandă să nu facă acest lucru. În 2010 taxa de examen era de 300 USD, iar procentul general de promovare era sub 20 %.

Traducătorii autorizați pot menționa autorizația lor și au dreptul de a utiliza denumirea CT (certified), după numele lor, în CV-uri, cărți de vizită, carduri și alte materiale conexe, cu condiția să precizeze perechea (perechile) de limbi și combinațiile lingvistice în care traduc.

Ca atare, sistemul de examinare ATA pare să acorde o mare valoare experienței și o valoare relativ mică certificării academice a traducătorilor (deoarece nu se consideră că o astfel de certificare este necesară înainte de susținerea examenului ATA). Dar, ATA menține o listă globală de „școli de traducere și de interpretare aprobate”. Această listă nu este utilizată pentru a exclude pe cineva din sistemul de autorizare.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

 

SLOVENIA

Traducătorii judiciari sunt certificați și autorizați de către Ministerul Justiției în baza unui examen. În mod normal, certificarea este pe viață. Aceștia pot lucra în sistemul judiciar la toate nivelurile. Legislația slovenă nu face distincție între interpreți și traducători. Toți interpreții judiciari trebuie să fie capabili atât să interpreteze, cât și să traducă. 90 la sută dintre toți interpreții judiciari lucrează de fapt ca traducători judiciari. În 2012 erau înregistrați aproximativ 870 de interpreți judiciari, dintre care 780 efectuau și traduceri pentru instituțiile de drept slovene.

(sursa: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/4e126174-ea20-4338-a349-ea4a73e0d850)

UNGARIA

În Ungaria există cinci tipuri de calificări pentru traducători și interpreți: traducător tehnic, traducător tehnic-revizor, interpret, interpret tehnic și interpret de conferință. Aceste calificări pot fi dobândite în cadrul programelor de licență și masterat organizate în cadrul studiilor postuniversitare și în instituțiile acreditate de Ministerul Administrației Publice și Justiției.

Orice persoană, indiferent de vârstă și calificare, poate candida la un examen de calificare în domeniul interpretării. Calificările pentru traducerea tehnică, corectarea traducerilor tehnice, interpretarea tehnică și interpretarea de conferință pot fi obținute în următoarele domenii: științe sociale, științe naturale, tehnologie și economie. Orice persoană care deține o diplomă într-unul dintre domeniile de mai sus poate candida la un examen de calificare în domeniul traducerii tehnice și al interpretării tehnice în domeniul respectiv. Interpreții tehnici și traducătorii tehnici calificați pot fi calificați în continuare pentru interpretare de conferință și, respectiv, pentru corectarea traducerilor tehnice.

Oficiul Național de Traduceri și Atestare (OFFI - Országos Fordító és Fordításhitelesítő Iroda) este agenția maghiară cu dreptul exclusiv de certificare a traducerilor, din și în limba maghiară, efectuate fie intern, fie de către o terță parte, precum și de a face copii certificate ale documentelor scrise într-o limbă străină. Interpretarea în instanțele din Budapesta este asigurată de aceeași OFFI.

În cazul în care oficiul nu poate asigura un interpret, precum și pentru instanțele din afara Budapestei, va fi desemnat un interpret înregistrat de autoritățile locale. În cazul în care nu este disponibil niciun interpret autorizat, va fi desemnată o persoană care deține abilități de interpretare în limba solicitată.

(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Certified_translation)

SUEDIA

În Suedia titlul de traducător autorizat este unul protejat profesional, fiind acordat de Kammarkollegiet (Agenția suedeză pentru servicii juridice, financiare și administrative) în urma promovării unui examen de traducere cu cerințe stricte, organizat în fiecare an în diferite orașe suedeze.  Înainte de autorizare, care se reînnoiește la fiecare 5 ani, Kammarkollegiet efectuează o verificare a integrității morale a candidatului. Numai persoanele fizice pot primi autorizație de traducere, nu și persoanele juridice.

Organism de supraveghere a traducătorilor autorizați, Kammarkollegiet obligă orice profesionist înscris pe listele sale să respecte Ghidul de bune-practici în traducere (God translatorssed), cu orientări profesionale adresate lor. Astfel, un traducător autorizat este obligat să respecte normele profesionale de confidențialitate prevăzute de lege și efectuează traduceri complexe într-o varietate de domenii. Printre clienți se pot număra agenții guvernamentale, companii și persoane fizice. Autorizația primită este o garanție a calității și a exactității exprimării juridice, sarcinile efectuate de traducătorii autorizați variind de la documente școlare, documente oficiale, certificate de naștere și de căsătorie, certificate de deces, rapoarte generale și anuale până la hotărâri judecătorești, rapoarte de poliție, litigii și texte juridice cu un nivel ridicat de exigență.

(sursa: https://www.translator-scandinavia.se/en/good-to-know/official-translations/)

POLONIA

Profesia de traducător judiciar (sau traducător autorizat - termenul polonez tłumacz przysięgły se traduce de fapt în ambele sensuri) este o profesie reglementată. Astfel, pentru a deveni traducător autorizat, este necesară promovarea examenului oficial de stat administrat de Comisia de examinare din cadrul Ministerului Justiției, admitere urmată de depunerea unui jurământ oficial. Rolul principal al unui traducător autorizat este de a servi sistemul de justiție și de administrație al statului. În plus, un traducător autorizat asistă activitățile desfășurate de un notar (cum ar fi întocmirea unui act notarial pentru înregistrarea vânzării de bunuri imobiliare) și nu există nicio distincție între traducătorii judiciari (autorizați) și interpreții judiciari; toți traducătorii judiciari sunt în același timp și interpreți judiciari și au dreptul de a furniza atât servicii de traducere (interpretare) scrisă, cât și orală.

Legea polonă stabilește precis modul în care trebuie certificate traducerile. Există două posibilități. Prima constă în utilizarea unei ștampile metalice comandate de Ministrul Justiției. Numai acest tip de ștampilă are valoare juridică, iar utilizarea unei ștampile similare, obișnuite, este interzis prin legea. A doua opțiune, relativ nouă, este certificarea unui document prin semnătură electronică. În acest caz, traducerea originală se face sub forma unui fișier electronic.

Activitatea traducătorilor judiciari este verificată de guvernatorul unei provincii (wojewoda), a cărui jurisdicție este stabilită în funcție de reședința traducătorului judiciar. Ca autoritate de control acesta verifică corectitudinea menținerii registrului cu traducerile autorizate, precum și taxele percepute pentru traducerile obligatorii furnizate autorităților. Guvernatorul provinciei poate solicita unui traducător autorizat să ofere explicații orale sau scrise cu privire la activitățile pe care le desfășoară. În cazul în care un traducător judiciar nu își îndeplinește obligațiile, acesta poate fi tras la răspundere și se pot lua măsuri legale împotriva sa în conformitate cu Legea poloneză privind profesia de traducător judiciar.

(sursa: https://englaw.pl/en/a-sworn-certified-translator-in-poland-rules-of-professional-practice/)

BELGIA

Cunoscută și sub denumirea de traducere autorizată, traducerea certificată este efectuată de către traducători-experți (traducteurs jurés ou assermentés), autorizați de instanțele de judecată.

O traducere certificată poate fi solicitată pentru mai multe tipuri de documente cu valoare juridică: actul constitutiv al unei societăți comerciale, hotărâri judecătorești, certificate de stare civilă, diplome, certificate medicale, permise de conducere, rapoarte de gestiune, acte notariale etc. Pe documentul tradus se aplică semnătura și ștampila, acesta are aceeași valoare juridică ca și documentul original, traducerea fiind certificată conformă cu originalul și recunoscută oficial de autoritățile străine.

Documentele cerute la dosarul de admitere sunt:

  • CV;
  • un extras din cazierul judiciar;
  • dovada calificărilor profesionale;
Ca dovadă a experienței sau a nivelului de studii:
  • fie diploma;
  • fie un certificat de experiență profesională relevantă de 2 ani din ultimii 8 ani;
  • un certificat de cunoștințe juridice.

Ce este un certificat de cunoștințe juridice

Cu excepția unei scutiri, candidatul expert-judiciar sau traducător, interpret, traducător-interpret judiciar trebuie să facă dovada cunoștințelor sale juridice prin prezentarea unui certificat, eliberat după ce a urmat un curs de formare care îndeplinește condițiile stabilite de autoritatea regală. Mai multe instituții belgiene, cum ar fi Universitatea din Liège sau Universitatea Liberă din Bruxelles, oferă acest tip de formare, cu eliberarea certificatului corespunzător. La sfârșitul fiecărui curs de formare, conducătorul cursului trebuie să organizeze un test de evaluare a cunoștințelor. Acest test este deschis persoanelor care au urmat cursul și celor care au fost scutite de la participare, fie parțial fie în totalitate. Organizația de formare trebuie să elibereze un certificat de absolvire pentru cei care au trecut testul de evaluare a cunoștințelor juridice.

În sensul simplificării procedurilor de certificare a traducerilor, de la 1 martie 2021 traducerile legalizate ale documentelor oficiale destinate utilizării în Belgia nu mai sunt certificate de către SPF Justice. Această legalizare se va face direct de către traducătorul sau traducătorul-interpret judiciar, prin aplicarea ștampilei sale oficiale. Această legalizare este permisă numai pentru documentele destinate utilizării în Belgia.

(sursa: https://www.tradutec-belgium.com/blog/comment-devenir-traducteur-jure-en-belgique/)

BULGARIA

Bulgaria a implementat un sistem de autorizare original: firmele de traduceri trebuie să fie acreditate de către Ministerul Afacerilor Externe, prin prezentarea unei liste a traducătorilor și a calificărilor acestora, alături de dovada înscrierii într-un registru național organizat de același minister. Societățile însele certifică apoi traducerile, cu antetul firmei și purtând ștampila și semnătura traducătorului, prin înaintarea acestora către Departamentul de legalizare și certificare al MAF.

(sursa: http://www.nadiatodorova.com/en/certifications-and-legalizations/)