Introducere

În 2015, a existat o inițiativă legislativă de reglementare a profesiei de traducător și interpret judiciar, inițiată de Ministerul Justiției. Am considerat acel demers mai mult decât necesar pentru stabilirea unor principii de funcționare a activității, a unei piețe gri în care activează laolaltă traducători profesioniști, semiprofesioniști și amatori, autorizați sau nu, și în care prețul serviciilor reprezintă principalul și de multe ori unicul criteriu de a rămâne în piață. Acel proiect a fost puternic contestat prin ieșiri în stradă, prin trimiterea unor petiții de modificare a proiectului sau expunerea punctelor de vedere în emisiuni televizate. Interdicția traducătorilor și interpreților judiciari de a presta alte servicii, fiind asimilați experților judiciari, și obligația de schimbare a formei de exercitare a profesiei erau principalele prevederi criticate. Dincolo de hibele reale ale proiectului (contestat în scris și de noi), aceasta a fost totuși o ocazie rară de reglementare a pieței după principii clare de certificare și funcționare și care, prin negocieri, ar fi însemnat acea resetare atât de necesară acestui domeniu de activitate. Dacă poziția Ministerului Justiției a fost una fără echivoc, intransigentă, reacțiile celor vizați, reprezentați sau nu de asociații, au fost mult mai emoționale. Lansarea unor titluri de genul: 37 000 de traducători și interpreți își vor pierde pâinea sau Subordonarea traducătorilor de cabinetele notariale au ajutat la anularea demersului, dar au perpetuat aceeași confuzie și lipsă de viziune sau coeziune. Cred că acel proiect legislativ a fost o ocazie pierdută de a spune lucrurilor pe nume din interior, de a recunoaște că activarea pe o piață românească lipsită de reglementări, de criterii de certificare, fără asociații cu largă reprezentare, fără existența unor instrumente suplimentare de formare profesională, rezistentă la folosirea instrumentelor de traducere, este locul de întâlnire al oportuniștilor, semidocților și al profesioniștilor deopotrivă, în dauna celor din urmă. Printre altele, scopul acestui blog este să prezinte informații, studii și analize prin care ne dorim să încurajăm un dialog în jurul acestei teme: cum poate fi schimbată piața românească a traducerilor în sensul profesionalizării acesteia?

Despre informații asimetrice, semnalizare și instabilitatea pieței traducerilor

Informația asimetrică reprezintă situația în care una dintre părți este în posesia unor informații calitativ mai bune decât cele deținute de cealaltă parte. De exemplu, pe piața locurilor de muncă companiile pot evalua, de obicei, mai greu decât angajații lor calitățile native ale acestora. Este posibil ca unii candidați să dorească să semnaleze potențialilor angajatori abilitățile lor profesionale și să facă acest lucru alegând un nivel de educație care să îi deosebească de alți candidați, cu o pregătire profesională inferioară. În acest caz, nivelul de educație este considerat un semnal transmis către potențialul angajator.

Conceptele de informații asimetrice și semnalizare pot fi aplicate și pe piața traducerilor. Datorită regionalizării și globalizării, un număr tot mai mare de clienți are nevoie de servicii de traducere. Cu toate acestea, din cauza informațiilor asimetrice, cumpărătorii serviciilor de traducere nu pot determina în mod eficient calitatea muncii traducătorilor. Aceștia știu mai multe despre propriile competențe profesionale decât clienții lor, la fel cum clienții cunosc, de obicei, mai multe decât traducătorii despre utilitatea documentelor traduse. Această asimetrie este deosebit de relevantă în domeniul traducerilor, deoarece, în destul de multe cazuri, clientul nu cunoaște limbile cu care lucrează traducătorul. Astfel, produsul (traducerea) devine relativ opac pentru client, care, în cea mai mare parte, nu poate evalua valoarea acestuia decât pe baza unor semnale externe cu privire la calitatea muncii traducătorului. Mai mult decât în cazul majorității celorlalte servicii, valoarea unei traduceri nu este, de obicei, ușor de atestat; în multe situații, atunci când plătești pe cineva pentru o traducere, este pentru că nu poți face tu însuți traducerea. Așadar, clienții depind în mare măsură de semnalele externe transmise prin statutul unui traducător.

Cu cât gradul de asimetrie a semnalelor trimise în piață este mai mare, cu atât va fi mai mare instabilitatea acesteia. În consecință, unii traducători buni pot să nu fie plătiți pe măsura competențelor lor profesionale, și, atunci când se întâmplă acest lucru, aceștia vor părăsi, în mod logic, piața traducerilor și vor alege alte profesii, proces cunoscut sub numele de selecție adversă. Din acest punct de vedere, cumpărarea unei traduceri ar putea semăna cu achiziția unei mașini de ocazie pe o piață nereglementată. Dacă nu există semnale de încredere privind calitatea mașinii, atunci riscul de a cumpăra o mașină proastă (o „coajă”) este mai mare. Astfel, prețul general al mașinilor de ocazie va fi scăzut, iar mașinile de ocazie bune nu vor rămâne pe piață. Acesta este și un exemplu de instabilitate a pieței, un termen general care desemnează situațiile în care mecanismele de semnalizare sunt slabe, contradictorii sau incapabile să promoveze relații bazate pe încredere. Cu toate acestea, odată ce este restabilit un mecanism fiabil și eficient de semnalizare, riscul cumpărătorului scade, prețul mașinilor crește, iar mașinile de ocazie bune intră pe piață și pot fi evaluate la un preț apropiat de valoarea lor. Astfel, se restabilește un anumit grad de echilibru al pieței.

Statutul profesional al unui traducător este indicat în mod tradițional printr-un set de semnale sociale, inclusiv experiența anterioară, calificările academice, acreditarea profesională și apartenența la o asociație. Toate acestea indică încrederea relativă în competențele unui traducător. Atunci când aceste semnale sunt controlate chiar de grupuri de traducători, indicând cine face parte din grup și cine nu, putem vorbi despre un grad de profesionalism.

Idealul conceptului de profesionalizare constă în stabilirea unor standarde etice reglementate, existența unui control de admitere în profesie, în care organizațiile profesionale colaborează cu diversele părți interesate pentru a obține controlul pieței și pentru a influența legislația și certificarea. Altfel spus, profesioniștii controlează semnalele statutului lor.

Pentru a ajunge acolo, au fost identificate patru etape de profesionalizare:

  1. O piață instabilă: practicienii sunt într-o competiție constantă, iar persoanele necalificate din exterior pot fi cu greu excluse de pe piața muncii. De obicei, clienții nu înțeleg foarte bine mecanismele serviciului furnizat, iar deciziile de achiziție se fac adesea în baza unui singur criteriu: prețul. Rezultatul: lipsa măsurilor de stimulare care să permită practicienilor existenți îmbunătățirea competențelor și a cunoștințelor. Standardele de formare profesională sunt stabilite în baza unor tipare neuniforme, rezultând un cerc vicios al comportamentului lipsit de profesionalism și al neîncrederii în practicieni. Procentul de mobilitate (altfel spus, practicienii care intră și ies de pe piață) se află la cel mai înalt nivel dintre cele patru etape ale acestui model.
  2. Consens și angajament: Există o tendință generală de consolidare generală în domeniul corespunzător de activitate. Obiectivele de formare și dezvoltare profesională au devenit mai clare, iar programele educaționale sunt de o calitate mai bună și răspund mai bine nevoilor pieței muncii. Dezvoltarea organizațiilor profesionale este, de asemenea, mai bine sprijinită.
  3. Constituirea de rețele de formare profesională: Există o mai bună colaborare între practicieni în ceea ce privește definirea mai detaliată a atribuțiilor care le revin, reglementarea conduitei și comportamentului practicienilor, controlul admiterii în profesie și îmbunătățirea recunoașterii profesiei.
  4. Autonomie profesională: Sunt stabilite standarde etice clare și reglementate. Există un control adecvat privind persoanele admise în profesie, iar organizațiile profesionale colaborează îndeaproape cu diferitele părți interesate pentru a controla piața și a putea influența factorii de reglementare și de certificare ai profesiei.
Piața românească a traducerilor – perspective

Unde este piața românească a traducerilor? Aș spune că se află într-o fază incipientă a celei de-a doua etape, încă departe de modelele consacrate în alte țări. Astfel, dacă ar fi să analizăm gradul ei de instabilitate, ar trebui să avem în vedere o serie de criterii care influențează direct semnalele de încredere profesională transmise pe piață, modul în care acestea sunt produse, de către cine și valoare relativă care li se acordă:

  • asociativ: ce rol mai au asociațiile profesionale de traducători (APIT, UNTAR) în sprijinirea membrilor săi, cât de active mai sunt și cum pot fi acestea revigorate?
  • educațional: cât de bine sunt adaptate studiile cerințelor din piață și cum se implică mediul antreprenorial în programe de practică dedicate studenților?
  • legislativ: cum să influențezi în avantajul tău factorii legali de decizie și cum ar arăta un proiect românesc de reglementare a profesiei de traducător și interpret, eventual prin stabilirea unor baze noi de admitere, (re)certificare și control? Un studiu comparat ar putea ajuta conturarea acestui eventual proiect.
  • social: cât de atractivă mai este meseria de traducător și interpret? Care este fluctuația pe piață la nivel de resurse umane? Care este siguranța financiară a traducătorilor și cum poate o asociație să îmbunătățească aceste aspecte, prin achiziția unor pachete de asigurare profesională sau de servicii medicale?
  • comercial: care este rolul angajatorilor în profesionalizarea pieței de traduceri?
  • tehnologic: cât de permeabilă este piața românească la noile tehnologii de traduceri, mașini automate de traducere, programe de management, aplicații de editare grafică? Cum influențează acestea piața internațională și care sunt efectele pe piața românească?
  • concurențial: cum este afectată piața de criteriul cel mai mic preț? De ce calitatea predată este de multe ori doar un criteriu accesoriu de evaluare a serviciilor de traducere?

(Marian Chiselițe pentru Format A4. S-au folosit ca sursă informații prelucrate de pe https://jostrans.org/issue25/art_pym.php pentru secțiunea Despre informații asimetrice, semnalizare și instabilitatea pieței traducerilor; credit foto: Image by rawpixel.com)